Draga Kabiria,
Imi amintesc cum zambeai din cand in cand...minunat... Asta vreau sa tin minte...Am petrecut clipe minunate impreuna si nu le voi uita curand. Nu iti scriu aceste randuri ca sa ma scuz....dar nici ca sa iti explic de ce am facut ce am facut pentru ca nu ar avea rost...este prea tarziu!
In schimb as vrea sa iti spun ce ai insemnat si ce insemni pentru mine...Esti lumina de la capatul tunelului, farul dupa care m-am ghidat ca sa ajung inapoi la tarm...m-ai cules dintr-un ocean in care eram pierdut si pe cale sa ma inec si pentru asta iti multumesc si iti voi multumi intotdeauna...Esti motivul real datorita caruia am inceput din nou sa zambesc ! Desi inca spart de timp...zambesc... Este adevarat ca nu am stiut sa te apreciez la adevarata ta valoare si ma rog la Divinitate ca intr-o zi sa ma poti ierta...
Vreau sa stii ca nu am jucat teatru in tot acest timp, dar, pur si simplu nu am putut lua o decizie mai din timp...sau mi-a fost frica sa o fac...si acum din cauza incompetentei mele tu suferi...tu, suflet bun si pur care a sadit si a raspandit numai bunatate in viata mea si a avut grija de mine si ca sufletul meu sa isi recapete fluturii, suferi!
Voi plati scump pentru modul in care m-am purtat cu tine...si accept bucuros pedeapsa si ma declar vinovat!
Ca sa stii ...am facut ce am zis astazi ca voi face... macar in legatura cu asta nu am mintit...Nu vreau sa te contactez pentru ca stiu ca esti furioasa dar as vrea ca aceasta scrisoare sa ajunga la tine.... sa stii k ceea ce ti-am zis astazi ca simt pentru tine nu a fost o replica dintr-un scenariu al unui actor...
Ca sa inchei vreau sa iti doresc fericire...indiferent ce inseamna asta pentru tine sau cum o obtii...iti doresc sa fii apreciata in adevaratul sens al cuvantului si sa stii k ramai in sufletul meu si in inima mea ca ancora de care ma agat ca sa nu uit niciodata cine sunt sau cum ar trebui sa fiu...
Cu dragoste,
Alex
