The Warrior's quest. Hope ( Part III)

Speranta

Cat de departe ar fi un om dispus sa se duca manat de acest sentiment?

Se pare ca aceasta perioada isi face debutul in forta.

Ma aflu la o rascruce...sunt trist dar inca am speranta.

Drumul din dreapta este clar. Ii vad capatul, dar vad si prin ce trebuie sa trec ca sa ajung la un capat care are puterea de a se modifica in functie de alegerile facute pe parcurs.

Drumul din stanga este acoperit...este ca si cum o umbra densa s-a asternut pe el ca un voal,

lasand doar inceputul vizibil.

Ca de fiecare data, aman cat pot de mult decizia...fug de ea ca de rau, desi sunt perfect constient ca nu pot sta unde sunt acum...pentru ca ma doare.

Trebuie sa fiu puternic, sa gandesc limpede si sa-mi pregatesc inima si sufletul caci ele vor fi lovite cel mai aprig. As vrea sa pot sa scap de teama,

dar singurul loc unde ma simt in siguranta

este in oglinzile ei...

Mi-a zis un prieten zilele trecute 

'if the feeling is real...it's worth it!'

Eu zic ca merita sa risti tot...sa induri oricat.

Ma inarmez cu speranta...

O speranta mica si un felinar cu lumanare...

sa ma ghideze Dumnezeu...

Caci eu sunt orb!

Schimbare

 Perioada aceasta se dovedeste a fi una grea pentru noi toti. Probleme peste probleme, neajunsuri, tristete, rautate si decese... Cu aceste lucruri ne confruntam si ne vom confrunta in continuare pana cand vom face o schimbare... schimbare care trebuie sa fie facuta in si din interior.

  Anul acesta se apropie rapid de final si odata cu el si era in care ne aflam. Gandirea pozitiva joaca un rol extrem de important in aceste saptamani ramase. Gandurile bune si sincere, sentimentele curate si mai ales faptele bune ne vor ajuta in aceasta tranzitie iminenta.

   Nu este timp pentru a fi speriati si nici pentru a ne face griji desi stiu ca mintea noastra este intr-un fel programata astfel si creeaza diverse scenarii si frici...tocmai de aceea este necesar sa o faceti sa taca! Nu a fost niciodata mai multa nevoie ca acum de preluarea controlului asupra mintii constiente.

   Este indicat ca mintea umana, mintea noastra, a fiecaruia sa fie umpluta de pace, liniste si calm pentru a putea fi reprogramata si pentru a realiza unele exercitii necesare (meditatie, rugaciune,etc).

   Preluati controlul! Comandati ferm mintii sa taca si incercati sa mentineti linistea! Vizualizati ce doriti de la voi insiva in aceasta perioada si dupa ( fericire, pace, implinire, iluminare, etc.). Aveti foarte mare grija cand faceti asta daca este vorba de relatii, idiferent de felul relatiei in tema ca sa nu afectati liberul arbitru al altor persoane. Ideal este sa va ganditi numai la persoana voastra cand faceti aceste vizualizari.

  Ceea ce gandim in perioada 12-21 decembrie va fi mult mai amplificat deci ne va afecta mai mult decat de obicei. Aveti incredere in Divinitate si in voi...nu va fie teama si lasati iubirea sa va umple. Ea ne va ajuta sa trecem cu bine de ceea ce se apropie...

   Fiti puternici si intelepti! Nu va lasati prada gandurilor negative. 

   Aceasta este vremea in care veti afla cine sunteti cu adevarat... Va doresc numai bine si lumina in suflete!

Peace of mind...

De cat timp are un om nevoie pentru a realiza sau constientiza ceva? Unii vor spune ca este nevoie de o secunda...altii au nevoie de o viata intreaga. Nu o sa ma duc la extreme...nu imi place sa fiu radical. Sa zicem ca este nevoie doar de cateva zile.

Nu imi vine sa cred ce am realizat in sinea mea in doua zile...

Am constientizat ca absolut orice este posibil atunci cand iubesti cu adevarat...

Da,e greu sa pastrezi flacara sperantei aprinsa atunci cand esti pus la incercare!

Da,e greu sa traiesti o viata fara regrete, dar, undeva adanc,incep incet, incet, sa ma linistesc. Atunci cand arunci o piatra intr-un lac, vei agita apa, vei starni valuri, dar dupa un timp, suprafata apei se va linisti...insa piatra ramane! Multi incearca sa scoata acele pietre  de pe fundul lacului... La fel, oamenii regreta diverse intamplari din trecut, ceva ce au facut sau nu au facut...

Ceea ce nu realizam, este ca toate experientele traite, bune sau rele, ne-au facut persoanele care suntem in prezent.

Micile placeri sunt multe, dar cum pastrezi sentimentul de fericire atunci cand il simti?

Cum poti face fericirea sa dureze mai mult de o clipa?

E simplu: accepta pietrele din lac si iubeste-le! Iubeste-ti trecutul si greselile!

Iubeste-te pe tine exact asa cum esti!

Cu bune si cu rele, cu calitati si defecte!

Atunci cand vei face asta, lucrurile vor lua o intorsatura care iti va parea ciudata.

Atunci vei putea spune: Da e posibil! Da e usor!

Asta ai facut Tu pentru mine!

Fara tine nu cred ca as fi reusit atat de repede sa-mi linistesc mintea si sa ma eliberez de regrete! 

Tu faci ca dorinta mea sa fie pura!

Tu ma inspiri sa fiu una cu Eul meu superior!

Acum simt ca ma aflu intr-o stare de gratie...si pentru asta Ii multumesc Divinitatii si Tie!

Simt ca ma indrept incet dar sigur catre pacea interioara si fericirea nemarginita pe care le caut!

Eul vechi a disparut! Ego-ul e din ce in ce mai mic si mai slab.

M-am redescoperi pe mine insumi si acum pot spun:

Da e iubire!

Asta este pentru tine...

You are my peace of mind!

Desire

   

     
Everytime I lay my sight upon her, my senses kind of short-circuit. I love her facial features when my hands gently and softly slide over her majestic body...the way she starts to breathe heavily when my lips continue what 

my hands started.

    It is so intense, this feeling, that it scares me... but i have been craving for it for such a long time that i can't deny or turn my back on it.

    Maybe it's the way she looks into my eyes when i'm on top holding her firmly...maybe it's the way she smiles right before she kisses me, and as much as I want to find a reason or explanation to this feeling, I know and I feel the truth: it cannot be explained because it is not of this world...

    I want her so badly and I can see that this sensation is mututal, but it's not lust. It is not that kind of sexual craving embedded deep inside the human nature. How do I know?...I feel it...not with my body, not with my mind or instinct...I feel it with my soul!

    I often look at her and can't help thinking about the aryan myth, the myth of the perfect beings, neither man nor woman. I fell into a vivid meditation when we were touching in our intimate moments and felt and saw something i have never experienced before: I couldn't see her...I couldn't see myself. I saw one, only one entity, felt like I was inside her body, and she was inside mine. When I touched her it was like we were connected and I could feel exactly what she was feeling when I was touching her...I felt completion!

    Incredible! I have lived a big part of my life under the reign of lust, but this... this feeling is over my comprehension, because its roots are somewhere in the higher spheres of existance! That somewhere, I feel, is between love and grace, and that is a tricky place to be, because most people can't resist the temptation and mistake it for lust.

    It is not lust! It is divine...It is called DESIRE!

Atingerea Zeitei

    Sentimente ciudat de cunoscute si calde ma incearca atunci cand o invoc si apare. Prezenta ei intotdeauna ma copleseste pentru ca este exact asa cum descriu muritorii fiintele superioare de lumina. Desi este razboinica sufletul ei este atat de cald incat ar topi si ar lumina cea mai neagra si inghetata fiinta.

  

Am rugat-o sa ma atinga…m-a refuzat cu zambetul ei cald fara sa imi dea un motiv real… insist! Dispare!

   Ma simt rece si pustiit odata cu plecarea ei…ma doare. Nu ma pot gandi decat la ea in ultima vreme…O invoc in fiecare seara de cateva saptamani si uimitor este faptul ca raspunde chemarilor mele inflacarate.

   O ating. Imi umple sufletul de iubire dar ceva lipseste…ea nu ma atinge inapoi. Tatal ei, Domnul, imi da tarie sa rezist celei mai arzatoare dorinte pe care am simtit-o vreodata. Imi doresc sa ma atinga pentru ca vreau ca ea sa simta ce simt eu pentru ea.

   Aseara a aparut inainte ca eu sa o chem. Imi spune ca sunt convocat in fata Consiliului lor, al zeilor si ca sa ajung acolo trebuie sa ma cufund intr-un somn cum nu am mai avut vreodata. Inainte sa accept o intreb pentru a mia oara de ce nu ma atinge…pentru prima oara simt si vad cum sovaie, ea, cea de neclintit! Imi spune ca daca o face voi muri…un pret pe care l-as plati bucuros pentru ca asta m-ar face complet.

   Sufla spre mine si simt cu corpul meu este imponderabil…plutesc pana la pat si ma intind…adorm… ma trezesc intr-un loc creat din lumina, dar nu vad nici un zeu…nici un consiliu si nici pe Ea! M-a mintit mi-am spus in sinea mea…O astept! Parca a trecut o viata.

   Apare din spatele meu pasind incet dar increzatoare. Nu are armura pe ea…ci un material semi-transparent de culoarea pasiunii. O intreb de consiliu…Evita! Intr-un final imi spune ca nu are nevoie de consiliu ca sa ia o decizie si ca a privit adanc in mintea si sufletul meu si ca s-a hotarat! Ma atinge pe umar…simt cum sufletul imi paraseste corpul dar ceva se intampla…ceva ce o surprinde si pe ea: Luminez!

   Ma pierd in ochii Zeitei care ma alinta cu atingerile ei divine…o iau in brate, ii sarut buzele insetate de mine si simt…simt iubirea in forma ei cea mai pura. Ii dezvalui trupul perfect lasand tonca sa cada pe podeaua de marmura alba…Ne iubim…Ne iubim cu sufletul! Cum poate? Cum e posibil ca ea care este Zeita Vanatorii sa imblanzeasca un animal asa puternic ca mine? Ii ating sufletul asa cum mi-as dori sa fiu eu atins…ma atinge in acelasi mod…

   Acum vad ii spun in soapta….mai bine spus…acum TE VAD…si uitandu-ma in ochii-i vad cum sunt umpluti de perlele sufletului. Ma sperii… ma intreb de ce plange, dar simt ca nu e de tristete…Sper ca plange de fericire si inainte sa vorbesc imi elucideaza misterul…plange pentru ca ar vrea sa imi spuna ce este un pic mai adanc in sufletul ei…dar eu stiu deja…zeii nu au voie sa iubeasca muritori…Dar ea o face… Te iubesc ii spun in momentul cel mai dulce al iubirii noastre si vad cum se pierde in atingerile mele…iar eu…eu vreau sa o fac a mea simtind ca imi perd rautatea, durerea, tristetile si indoielile in atingerea Zeitei!

The Warrior's quest Part II

   

    Odata cu toamna si superbitatea sutelor de culori ce o insotesc, mi se asterne in cale o noua incercare...profunda provocare a detasarii. Nu cred ca sunt multe persoane pe lumea asta care sa cunoasca cu adevarat sentimentul care ma incearca...iubesc!...iubesc cu adevarat! Dar nici acum nu sunt fericit in adevaratul sens.

    In fata iubirii mele sta un zid. Un zid al pacatelor din trecut. Trecutul nu ma lasa in pace nici acum cand am aflat ce inseamna sa traiesc in prezent. Greselile nu imi permit sa fiu (pe deplin) cu cea pe care o iubesc, iar asta ma pune la incercare.

    Nu pot sa descriu ce sentimente traiesc atunci cand ma gandesc ca ea este tot ce  I-am cerut bunului Dumnezeu si tot ce mi-am dorit de la o fata, iar eu nu ii pot da ce isi doreste cel mai mult: o familie. Si neputandu-i oferi asta, la un moment dat va pleca pentru a-si gasi...fericirea. Cu toate ca imi pica greu...cand va veni vremea, o voi lasa sa plece, pentru ca o iubesc...si nu ma pot pune intre ea si fericire, mai ales ca asta caut si eu.

    Ea sta langa mine acum si habar nu are ce scriu...ma uit la ea si simt cum ma umple de lumina si de fericire. Datorita ei acum traiesc in Acum, iar Acum sunt fericit.

    Strang din dinti in fata acestei provocari, fiind sigur ca Tatal Ceresc ii va da putere si calauzire unui umil razboinic ca sa-si poata continua drumul...drumul catre FERICIRE...

The Warrior's quest

  Au trecut luni bune de la ultima postare, luni in care am trecut prin cateva intamplari care mi-au pus la incercare psihicul, fzicul si sufletul. Viata are metode ciudate de a preda lectiile necesare evolutiei si asta probabil pentru ca cel mai bine inveti din experienta si-I multumesc Divinitatii ca mi-a dat viata ca sa pot invata. Fiecare are lectiile lui de invatat si drumul lui pe care merge. Pe acest drum intalnim n tipuri de oameni care ori vor sa te ajute ori vor sa te darame. Din fericire pentru noi Dumnezeu nu iti da mai mult decat poti duce.
   Spuneam zilele astea ca desi am trecut prin multe chestii din care altii nu ar fi iesit intregi la minte, am obosit! Ma simt obosit sa alerg dupa fericirea care atunci cand o obtii dureaza doar o clipa...si atat. Vreau FERICIREA in adevaratul sens al cuvantului doar pentru a obtine pacea de care sufletul meu are nevoie. Sunt ferm convins ca aceast gen de fericire il atingi atunci cand iubesti cu adevarat absolut tot ce te inconjoara si tot ceea ce esti tu cu adevarat...cu bune si cu rele...Asta face dintr-un om simlplu un adevarat razboinic nobil si intelept

   

Intalnire cu Verchiel

Acum o saptamana am avut cea mai tare experienta din viata mea si anume o experienta extra-corporala. Am fost ajutat de molecula spiritului( pentru cei ce nu cunosc cautati documentarul "the spirit molecule") care mi-a deschis o portita catre supraconstient. Timpul a incetinit pana cand nu a mai contat...nu mai exista nimic in afara de clipa in care ma aflam. Deodata am simtit o vibratie in tot corpul acompaniata de un sunet ca de reactie de avion si pe masura ce sunetul se amplifica, la fel si vibratia se marea. Am vazut mandala de mai  jos in o mie de culori apoi am simtit ca decolez fara trup cu 1000 km pe ora prin al trei-lea ochi. Toate chakrele s-au activat intr-un mod cum nu am mai experimentat vreodata. Am zburat catre cosmos trecand pe langa planete, sisteme solare, galaxii pana cand am ajuns intr-o mare de alb imaculat, divin. La inceput mi-a fost greu sa prvesc maretia si splendoare ce avea loc in fata mea dar apoi m-am obisnuit. Din marea aceea am vazut cum capata forma o silueta care s-a apropiat pana cand stateam fata in fata. M-a cuprins o stare de euforie, caldura si iubire si mi-a vorbit cu o voce extraordinar de calda si iubitoare. Mesajul a fost scurt si simplu: "Cand vei invata sa iubesti, dar sa iubesti cu adevarat, puterea va izvori din interiorul tau! Te rog iubeste, iar acum du-te inapoi!" 
  Atunci cand m-a poftit sa plec am simtit cum cad cu aceeasi viteza incredibila. Am vrut sa pun mainile la cap de teama sa nu ma lovesc dar am realizat ca nu voi pati nimic. In ultima clipa mi-am vazut trupul intins pe salteaua dn camera si am cazut in el. 

A fost cea mai profunda meditatie si experienta pe care am trait-o  si a venit la pachet cu cel mai bun sfat pe care l-am primit vreodata, sfat pe care il transmit la randul meu mai departe: Iubiti! Iubiti cu adevarat!

Cercul

  Nu am mai scris de mult....se pare ca uneori trebuie sa treci prin anumite chestii ca sa gasesti inspiratie....

  Vi s-a intamplat vreodata sa primiti o a doua sansa sa faceti ceva? Majoritatea va raspunde cu "da" la aceasta intrebare si vor spune ca au reusit....ei bine eu am dat rateu:))...Am primit mai multe sanse si nu am stiut sa le valorific...nu am stiut sa le pretuiesc la adevarata lor valoare!

  De obicei cand se intampla asa ceva omul are tendinta de a da vina pe alte persoane pentru esecul lor...e normal...sta in firea noastra...mai greu este sa treci peste sistemul asta de aparare, sa recunosti si sa accepti unde si cu ce ai gresit. Dar asta nu este partea cea mai grea...partea cea mai grea vine atunci cand iti dai seama ca trebuie sa te ridici din groapa in care ai cazut si nu stii cum.

   Amintirile apasa undeva in adancul sufletului si creierului si nu te lasa sa iti tragi rasuflarea ca sa poti judeca si evalua corect situatia si sa poti actiona intr-un mod care sa aduca un gram de liniste si pace. Gandul ca cineva a crezut in tine face din situatia respectiva o mica tragedie deoarece sti k ti s-a oferit mult mai mult decat meritai iar tu nu ai oferit destul sau deloc. Ceea ce trebuie tinut minte, este ca nimeni nu a avut o anumita obligatie fata de tine si ca ceea ce ti s-a oferit a fost dintr-o actiune de altruism si total benevola, ca sa poti pastra contactul cu "realitatea" si gravitatea situatiei si a faptelor pe care tu de buna voie si nesilit de nimeni le-ai facut! Poate asa, avand acest lucru in centrul atentiei vei putea gasi o borna...un semn...ceva de care sa te tii sa nu te duci mai rau la fund....si poate ca acel ceva pe care il gasesti te va ajuta sa te ridici prin natura sa pura.

  Ce pot sa spun...Ce as putea sa spun sau sa gandesc in situatia asta...imi este oarecum teama de Legea Rezonantei( care spune ca atragi ceea ce gandesti) pentru ca ma incearca anumite ganduri care nu isi au locul in mintea mea acum....

  Pentru mine...si nu numai pentru mine ci si pentru cei care au dat cu piciorul la cea de-a doua sansa asta este perioada de convalescenta...de analiza...dar poate ca este prea devreme sa analizez intr-un mod corect...poate ca am nevoie de putin timp ca sa pot gandi "la rece" situatia.

  Din cauza actiunilor mele din anumite situatii prost analizate si percepute Cercul s-a inchis... Am revenit aproape in acelasi loc de unde am plecat. Acel loc se numeste Singur....Va urma

Sunetul Pamantului

Acum o saptamana si cateva zile am avut o experienta extraordinara legata de energia pamantului si meditatie asupra chakrei Muladhara.

 Am vorbit cu un prieten (o sa ii spunem D.) sa imi faca o vizita...acesta si-a facut aparitia in cele din urma pe la ora 21 si jumatate si dupa cateva discutii el a propus sa imi arate o meditatie interesanta si eu am acceptat. Am aprins o lumanare pentru a favoriza deschiderea unui mic spatiu sacru, m-am asezat in pozitia jumatate lotus ( in sezut cu picioarele incrucisate, cu stangul peste dreptul).

 Urmand indicatiile lui m-am concentrat asupra chakrei radacina cateva minute. Dupa o scurta perioada a aparut o senzatie de greutate corporala marita, ma simteam compact, bine inradacinat si de neclintit. Senzatia a persistat si simteam furnicaturi urcand prin picioare si ajungand in crestetul capului. Apoi D. mi-a cerut sa imi distribui atentia si catre Ajna chakra (al trei-lea ochi).

 Zis si facut...m-am concentrat in aceste doua puncte nestiind la ce sa ma astept. Dupa 10 minute in care m-am tot gandit ce ar trebui sa simt, brusc in mintea mea s-a facut liniste, senzatia de furnicaturi din cele doua chakre s-a intensificat exponential si m-a cuprins o stare de euforie(la inceput usoara apoi din ce in ce mai coplesitoare).Simteam ca ma invart, ca nu mai sunt pe canapeaua mea din sufragerie dar in acelasi timp ma simteam greu. Imediat ce am inceput sa am aceste senzatii am inceput sa aud anumite sunete foarte placute (de o frecventa inalta dar totusi joasa... imi este foarte greu sa va descriu acele sunete) ce veneau in secvente ca un fel de cod morse pe care eu trebuia sa il descifrez.

 Ascultand acele sunete starea s-a amplificat si pur si simplu am ramas hiper-uimit de faptul ca simteam pamantul, cu tot ce este natural pe el, mai putin oamenii...( copaci,pietre,rauri,munti, etc.)Pur simplu am ajuns la concluzia ca auzeam si simteam Pamantul...Intrebarea este: ce oare imi transmitea prin acele sunete codificate? 

Nu imi ramane decat sa repet meditatia pana cand voi afla...iar pana atunci poate imi mai reglez Muladhara :)) .

Pentru Mama

Mama daca auzi as vrea sa spun ca te iubesc

As vrea sa scriu o piesa dar inspiratie nu gasesc

Si mai vreau sa imi cer iertare pentru toate ce gresesc

Desi nu vreau sa accept a gresi e omenesc

Ma gandeam  sa iti explic de ce nu te-am mai vizitat

Mi-e rusine de ce am ajuns cat am fost plecat

Imi este teama ca o  sa ma certi si ca esti suparata

Imi este teama ca nu o sa-mi deschizi a albului Rai poarta

Acolo  unde esti  se spune ca nu este suparare

Ma rog asa sa fie ma rog pentru iertare

Caci am o lista lunga iar pacatele-mi sunt multe

Le platesc pe toate in liniste secundele sunt mute

De cand nu mai esti aici toate parca stau in loc

Timpul spatiul mintea mea se transforma  in foc

Dar stiu ca Jah e mare si voi le vedeti pe toate

Suferinta ma caleste luminati-mi calea-n noapte...

 Va continua...

The Animal

Cele mai multe greseli ale omului pornesc de la faptul ca mintea interpreteaza prost anumite situatii daca nu chiar pe toate...ea ne face sa ne enervam sau sa judecam. Dar ce te faci in secunda in care mintea iti spune sa treci pragul acela mic de nervozitate catre nervi in adevaratul sens al cuvantului? Ei bine...de obicei reactionezi! Din pacate a reactiona la nervi este o sabie cu doua taisuri...cu o parte tai cu cealalta te tai singur! 

Omul in esenta este un animal (care are ratiune superioara instinctelor...teoretic), iar daca intelegem asta avem mari sanse sa folosim aceasta informatie in folosul nostru sau in defavoarea nostra. Foarte multe culturi promoveaza ideea de a fi in legatura cu animalul din noi dar multi fac greseala de a considera ca animalul din noi si eul nostru interior sunt doua chestii separate, iar atunci incepe haosul deoarece animalul in multe situatii preia controlul si ca orice animal reactioneaza din instinct...Vorbe taioase, violenta, sexualitate hiper-accentuata, posesivitate! De cele mai multe ori nici nu suntem constienti ca animalul interior (oricare ar fi acela) preia controlul asupra actiunilor noastre reusind cumva sa pacaleasca ratiunea, iar mintea crede ca suntem total indreptatiti sa reactionam la stimuli.

Controlul se recapata greu din momentul in care animalul invata cum sa pacaleasca paznicul custii sale si pana si cei care sunt in armonie cu fiara mai au scapari daca se lasa coplesiti de problemele de zi cu zi...Este mai mult decat necesar sa faci exercitii practice impreuna cu animalul in diferite situatii dar intotdeauna trebuie sa detii controlul, iar in secunda in care v-ati armonizat scoate-i lanturile si lucrati in echipa...

voi prezenta exercitii de acest gen in viitorul apropiat

Va continua....