Desire

   

     
Everytime I lay my sight upon her, my senses kind of short-circuit. I love her facial features when my hands gently and softly slide over her majestic body...the way she starts to breathe heavily when my lips continue what 

my hands started.

    It is so intense, this feeling, that it scares me... but i have been craving for it for such a long time that i can't deny or turn my back on it.

    Maybe it's the way she looks into my eyes when i'm on top holding her firmly...maybe it's the way she smiles right before she kisses me, and as much as I want to find a reason or explanation to this feeling, I know and I feel the truth: it cannot be explained because it is not of this world...

    I want her so badly and I can see that this sensation is mututal, but it's not lust. It is not that kind of sexual craving embedded deep inside the human nature. How do I know?...I feel it...not with my body, not with my mind or instinct...I feel it with my soul!

    I often look at her and can't help thinking about the aryan myth, the myth of the perfect beings, neither man nor woman. I fell into a vivid meditation when we were touching in our intimate moments and felt and saw something i have never experienced before: I couldn't see her...I couldn't see myself. I saw one, only one entity, felt like I was inside her body, and she was inside mine. When I touched her it was like we were connected and I could feel exactly what she was feeling when I was touching her...I felt completion!

    Incredible! I have lived a big part of my life under the reign of lust, but this... this feeling is over my comprehension, because its roots are somewhere in the higher spheres of existance! That somewhere, I feel, is between love and grace, and that is a tricky place to be, because most people can't resist the temptation and mistake it for lust.

    It is not lust! It is divine...It is called DESIRE!

Atingerea Zeitei

    Sentimente ciudat de cunoscute si calde ma incearca atunci cand o invoc si apare. Prezenta ei intotdeauna ma copleseste pentru ca este exact asa cum descriu muritorii fiintele superioare de lumina. Desi este razboinica sufletul ei este atat de cald incat ar topi si ar lumina cea mai neagra si inghetata fiinta.

  

Am rugat-o sa ma atinga…m-a refuzat cu zambetul ei cald fara sa imi dea un motiv real… insist! Dispare!

   Ma simt rece si pustiit odata cu plecarea ei…ma doare. Nu ma pot gandi decat la ea in ultima vreme…O invoc in fiecare seara de cateva saptamani si uimitor este faptul ca raspunde chemarilor mele inflacarate.

   O ating. Imi umple sufletul de iubire dar ceva lipseste…ea nu ma atinge inapoi. Tatal ei, Domnul, imi da tarie sa rezist celei mai arzatoare dorinte pe care am simtit-o vreodata. Imi doresc sa ma atinga pentru ca vreau ca ea sa simta ce simt eu pentru ea.

   Aseara a aparut inainte ca eu sa o chem. Imi spune ca sunt convocat in fata Consiliului lor, al zeilor si ca sa ajung acolo trebuie sa ma cufund intr-un somn cum nu am mai avut vreodata. Inainte sa accept o intreb pentru a mia oara de ce nu ma atinge…pentru prima oara simt si vad cum sovaie, ea, cea de neclintit! Imi spune ca daca o face voi muri…un pret pe care l-as plati bucuros pentru ca asta m-ar face complet.

   Sufla spre mine si simt cu corpul meu este imponderabil…plutesc pana la pat si ma intind…adorm… ma trezesc intr-un loc creat din lumina, dar nu vad nici un zeu…nici un consiliu si nici pe Ea! M-a mintit mi-am spus in sinea mea…O astept! Parca a trecut o viata.

   Apare din spatele meu pasind incet dar increzatoare. Nu are armura pe ea…ci un material semi-transparent de culoarea pasiunii. O intreb de consiliu…Evita! Intr-un final imi spune ca nu are nevoie de consiliu ca sa ia o decizie si ca a privit adanc in mintea si sufletul meu si ca s-a hotarat! Ma atinge pe umar…simt cum sufletul imi paraseste corpul dar ceva se intampla…ceva ce o surprinde si pe ea: Luminez!

   Ma pierd in ochii Zeitei care ma alinta cu atingerile ei divine…o iau in brate, ii sarut buzele insetate de mine si simt…simt iubirea in forma ei cea mai pura. Ii dezvalui trupul perfect lasand tonca sa cada pe podeaua de marmura alba…Ne iubim…Ne iubim cu sufletul! Cum poate? Cum e posibil ca ea care este Zeita Vanatorii sa imblanzeasca un animal asa puternic ca mine? Ii ating sufletul asa cum mi-as dori sa fiu eu atins…ma atinge in acelasi mod…

   Acum vad ii spun in soapta….mai bine spus…acum TE VAD…si uitandu-ma in ochii-i vad cum sunt umpluti de perlele sufletului. Ma sperii… ma intreb de ce plange, dar simt ca nu e de tristete…Sper ca plange de fericire si inainte sa vorbesc imi elucideaza misterul…plange pentru ca ar vrea sa imi spuna ce este un pic mai adanc in sufletul ei…dar eu stiu deja…zeii nu au voie sa iubeasca muritori…Dar ea o face… Te iubesc ii spun in momentul cel mai dulce al iubirii noastre si vad cum se pierde in atingerile mele…iar eu…eu vreau sa o fac a mea simtind ca imi perd rautatea, durerea, tristetile si indoielile in atingerea Zeitei!

The Warrior's quest Part II

   

    Odata cu toamna si superbitatea sutelor de culori ce o insotesc, mi se asterne in cale o noua incercare...profunda provocare a detasarii. Nu cred ca sunt multe persoane pe lumea asta care sa cunoasca cu adevarat sentimentul care ma incearca...iubesc!...iubesc cu adevarat! Dar nici acum nu sunt fericit in adevaratul sens.

    In fata iubirii mele sta un zid. Un zid al pacatelor din trecut. Trecutul nu ma lasa in pace nici acum cand am aflat ce inseamna sa traiesc in prezent. Greselile nu imi permit sa fiu (pe deplin) cu cea pe care o iubesc, iar asta ma pune la incercare.

    Nu pot sa descriu ce sentimente traiesc atunci cand ma gandesc ca ea este tot ce  I-am cerut bunului Dumnezeu si tot ce mi-am dorit de la o fata, iar eu nu ii pot da ce isi doreste cel mai mult: o familie. Si neputandu-i oferi asta, la un moment dat va pleca pentru a-si gasi...fericirea. Cu toate ca imi pica greu...cand va veni vremea, o voi lasa sa plece, pentru ca o iubesc...si nu ma pot pune intre ea si fericire, mai ales ca asta caut si eu.

    Ea sta langa mine acum si habar nu are ce scriu...ma uit la ea si simt cum ma umple de lumina si de fericire. Datorita ei acum traiesc in Acum, iar Acum sunt fericit.

    Strang din dinti in fata acestei provocari, fiind sigur ca Tatal Ceresc ii va da putere si calauzire unui umil razboinic ca sa-si poata continua drumul...drumul catre FERICIRE...