Caut...dar nu stiu ce.
Ma caut pe mine, te caut pe tine, incerc sa ne gasesc pe noi...caut...
Caut in cer, caut pe pamant. Caut in cafeaua dulce cu lapte, caut in melodiile din playlist.
Am crezut ca daca te gasesc, vei ramane... Te-am gasit... ai plecat!
Te caut prin pustiul pe care l-ai lasat in urma...
Aici e liniste, nu e furtuna, o liniste care apasa si ridica, care trage si impinge... te caut in dualitate... in linistea lui Yin si a lui Yang.
Te caut in mancarea pe care ai gatit-o, odata atat de gustoasa,dar, acum nu trezeste nici macar o pala de vant in pustiul arid peste care domneste linistea si soarele meu interior necrutator care arde. As domoli arsita cu ploaie dar am ochii uscati. Oftez...pe moment ajuta!
Te caut in ochii tai cei dulci si adanci si tot ce reusesc sa vad este cum pleci...Ia-ma cu tine te rog! Dar nu poti caci ai povara ta...
Culmea e ca te inteleg...perfect! Totusi nu pot sa fiu de acord.
In pustiu e gol. As planta orice...durere, fericire, orice... dar nu mai am seminte.
Incerc sa nu ma pierd pe mine in pustiu cat te caut...sunt trist... macar simt ceva...
Te caut...dar nu te gasesc decat in amintiri...nu simt nimic...
E pustiu aici...
Cat de grea este aceasta postare....ma doare de fiecare data cand o citesc si imi pare atat de rau ca ai trecut prin acele sentimente....dar asa a fost sa fie, am invatat din greseli, iar acum este lumina, pace si dragoste.
ReplyDelete